...barbatii din viata mea au fost niste ploi calde de vara.Au aparut cand ma asteptam mai putin, m-au bucurat si m-au intristat in acelasi timp, 'au plouat' pana a intrat apa adanc in suflet. Mi-am iubit fiecare barbat intr-un mod diferit,dar i-am iubit pe toti.Nenorocirea este ca nu ma pot opri nici dupa ce drumurile noastre se bifurca, as vrea sa ii am pe toti alaturi de mine pe drumul vietii.Sa imi calauzeasca pasii, de fapt nu...nu vreau un conducator si nici un pelerin,ci pe cineva care sa mearga alaturi de mine.

Dragele mele, stiti cum este sentimentul atunci cand un barbat va spune ca isi doreste sa ii purtati copiii in pantece? Dar stiti cum este atunci cand auziti asta de la mai multi barbati? Parca ceva din tine se topeste, iti dai seama ca intr-adevar omul acela isi doreste un viitor alaturi de tine, un camin, isi doreste sa imparta cu tine eternitatea.Si de ce? Pentru ca te vede, minunata,pura,luminoasa,jumatatea lui,idealul lui,femeia pe care a visat-o de cand era mic.E lucru mare atunci cand auzi aceste cuvinte din partea unui barbat.Atunci este complet dezarmat in fata ta , in acel moment a scos tot ce avea pe el,de la armura de fier, pana la vesmintele ce ii acopera pielea.Si nu, nu vorbesc aici despre femeile conservatoare, care isi doresc o familie, iar mai apoi o cariera, nici de cele care fac un scop in viata din a fi femeie de casa , credeti-ma ca sentimentul este cu atat mai placut cu cat te accepta si te pretuieste asa cum esti tu. O petrecareata, o obsedata de control, o femeie care munceste pentru viitorul ei si nu atarna greutatile vietii de spinarea barbatului, o femeie moderna, o femeie cu stil, cultura, eleganta.

As vrea sa scriu despre fiecare dintre ei cate ceva.